Nota: acest articol a fost publicat in numarul 12 (august 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".
____________________________________________________________________________
Frica e un
sentiment uman, mult mai prezent în viaţa noastră decât suntem capabili să o percepem. Acum
25 de ani, românii şi-au recâştigat libertatea şi au putut să îşi construiască
o societate conformă cu propriile convingeri.
In
bună măsură, la temeliile noii societăţi au stat două din fricile noastre: una
rea, care mai degrabă a distrus şi care ne împiedică încă să construim; şi una
bună, care iese când şi când la suprafaţă, ca o revoltă interioară.
Frica
cea rea e frica de schimbare. E frica ce ne şopteşte că am putea pierde şi
puţinul pe care îl avem. Am văzut-o în acţiune de nenumarate ori, de la refuzul
de a reforma fabricile de stat, la începutul anilor ’90 (până le-am falimentat
de tot şi le-am închis) până la refuzul de a liberaliza piaţa energiei
(ajungând, în final, să plătim printre cele mai mari preţuri la energie).
Aplicarea, în nenumarate domenii, a celebrei lozinci “nu ne vindem ţara” a
însemnat, în esenţă, frica de a face schimbările ce asigură prosperitatea,
agăţarea de trecut până în punctul în care întregul eşafodaj s-a prăbuşit.
Ca
o contrapondere, a existat şi frica cea bună. Frica cea bună e spaima de a
deveni mic şi irelevant. De a lăsa viaţa să treacă pe lângă tine. E o revoltă,
un imbold de a trece la acţiune. Duce la curajul de a risca puţinul relativ
sigur pentru a câştiga în schimb “mai binele”. La nivel de societate, această frică
e cea care a adus CDR la guvernare în 1996 sau l-a făcut preşedinte pe Klaus
Iohannis in 2014. La nivel individual, este cel mai puternic imbold care i-a
făcut pe 3-4 milioane de români să caute “mai binele” în pribegie.
Ambele
frici trebuie “domesticite” şi controlate. Acţiunile lor sunt instinctive şi
imprevizibile, de aceea trebuie înlocuite cu decizii conştiente. Decizii care
să ia in calcul riscurile şi oportunităţile, atât ale acţiunii, cât şi ale
inacţiunii. Frică îmi e însă că, pentru o lungă perioadă în viitor, vom
continua să decidem bazaţi pe instinct şi pe frică şi mai puţin pe raţiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu