vineri, 6 martie 2015

Lectia de economie – De ce bogăţia este bună

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 7 (martie 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".

____________________________________________________________________________

Să ne imaginăm o situaţie ipotetică: o societate săracă, în care oamenii câştigă foarte puţin, atât de puţin încât cu greu îşi duc zilele de la o lună la alta. Condiţiile de locuit sunt precare, alimentaţia insuficientă şi sărăcăcioasă, hainele ponosite, de accesul copiilor la educaţie şi cultură cu greu poate fi vorba. Vi se pare cunoscut?

Cumva, în tot acest tablou cenuşiu, se produce un declic şi un grup de oameni câştigă mai mulţi bani, astfel încât să îşi permită mai mult decât traiul de la o lună la alta. O parte din ei decid că vor o locuinţă mai mare şi mai bună. Se creează o piaţă pentru constructori şi pentru materiale de construcţii. O alta parte decid că vor haine mai bune şi se creează o piată pentru croitori şi pentru producătorii de materiale pentru confecţii. O alta parte decid că vor o educaţie mai bună pentru copiii lor şi sunt dispuşi să plătească pentru asta – se construiesc şcoli şi se angajează profesori.

La rândul lor, toţi aceşti producători de materiale de construcţii sau pentru confecţii, croitori, constructori, profesori etc obţin venituri mai mari şi îşi folosesc veniturile pentru a-şi acoperi alte nevoi sau pentru a-şi realiza visele. Se creează şi se dezvoltă noi pieţe. Din ce în ce mai mulţi oameni găsesc o piaţă pentru propriile abilităţi. Se intră într-un cerc virtuos, în care bogăţia produce bogăţie.

La un moment dat, o anumită piaţă devine suficient de mare astfel încât oferta existentă nu mai mulţumeşte pe toată lumea. Anumiţi clienţi vor ceva special şi au şi mijloacele pentru a plăti pentru ceva special. Unii furnizori decid să se dedice acestor nişe de piaţă, care sunt suficient de mari pentru a asigura viabilitatea unor furnizori dedicaţi lor. Dintr-o dată, pentru a exista, nu mai e nevoie să te adresezi întregii pieţe. E suficient să te adresezi unui singur segment de piaţă (o nişă) pentru a trăi bine.

Intr-un plan mai larg, anumite abilităţi sau aptitudini, considerate excentrice într-o societate săracă, devin acum viabile din punct de vedere economic. Un pictor, un sculptor, un poet (lista poate continua iarăşi şi iarăşi) vor găsi câteva persoane interesate de harul lor, care vor avea dorinţa şi mijloacele materiale pentru a plăti pentru un tablou, o sculptură sau o carte. La limită, fiecare persoană îşi poate urmări visele şi dezvolta calităţile native, pentru că se va găsi cineva interesat de “producţia” sa, având resursele necesare şi fiind dispus să plătească.

Acesta este, foarte pe scurt, CAPITALISMUL ANTREPRENORIAL. Dezvoltarea este ghidată de piaţă, de nevoile oamenilor. Activităţile profitabile sunt validate şi premiate. Activităţile nerentabile eşuează. Falimentul este modalitatea prin care resursele încetează a mai fi alocate într-o activitate care le risipeşte şi sunt direcţionate către activităţi care le conservă şi le înmulţesc.

Un astfel de sistem se bazează în mod natural pe două lucruri: primul este munca bine făcută, responsabil, orientată spre nevoile clientului. Al doilea este inovaţia, care schimbă modul în care clientul este servit, prin intermediul produselor şi al serviciilor asociate.

Vom vorbi, într-un număr viitor, despre declic – cum facem ca o societate săracă să înceapă urcuşul lent, care să o ducă la prosperitate. Cum pornim mecanismul de generare a bogăţiei. Care sunt lucurile necesare pentru ca munca şi inovaţia să se transforme, în final, în bogăţie. Si care sunt obstacolele care trebuie îndepărtate.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu