luni, 17 noiembrie 2014

Scrisoare catre mizileni

România respiră.
 
Pentru prima oară în 25 de ani, democraţia românească a arătat că a început să îşi creeze anticorpi. Intr-o prezenţă la vot inimaginabilă cu câteva zile în urmă, România a zis stop. Stop umilinţei. Stop imposturii. Stop minciunii promovată la rang de politică de stat. Stop manipulării.
 
Briza libertăţii a bătut duminică şi la Mizil. Partea bună e că prezenţa la vot a fost cu aproape 1000 de persoane mai mare decât în mod obişnuit. Dar aproape 61% dintre mizileni au ales să voteze cu Victor Ponta, după ce, în primul tur, Mizilul a fost singurul oraş din Prahova unde Victor Ponta a avut peste 50% din voturi.
 
Nu vă grăbiţi să aruncaţi cu piatra în cei ce au votat Victor Ponta. E inutil. E contra-productiv. Nu duce decât la creşterea resentimentelor între simpatizanţii celor 2 curente politice. E timpul pentru o altă abordare.
 
De ce acest vot masiv pentru Victor Ponta este toxic? Pentru că el e doar partea vizibilă a unui aisberg. Partea care nu se vede ne spune mai mult. Ne spune că Mizilul pierde trenurile oportunităţilor. Ne spune că societatea mizileană a devenit una refractară la schimbare. Ne spune că oamenii dispuşi să îşi pună la bătaie reputaţia sunt puţini. Ne spune că ne-am închis în noi şi nu mai vrem să ştim de cele ce se petrec în jurul nostru. Ne spune că lăsăm anii să treacă pe lângă noi. Ne spune că ne mulţumim cu puţin.
 
Am să vă spun o istorie scurtă şi amară. Cu câteva luni în urmă, eram la firma unui prieten, care are un fiu ce era în clasa a XII-a la momentul respectiv. Fiul îşi făcea temele la un birou, cufundat în treabă. I-am spus ceva de genul: “Tânărul e mare acum, vei avea ajutor la firmă, pentru că visul lui e să rămână la Mizil”. S-a lăsat liniştea şi tânărul a ridicat privirea la noi. In ochii lui era o combinaţie de şoc şi oroare. Privirea spunea “cum s-ar putea cineva gândi că un tânăr şi-ar dori să rămână în Mizil?”.
 
Aici am ajuns, ca tinerii să îşi dorească să plece din Mizil. Oriunde. La Ploieşti sau Bucureşti. In Italia sau Spania. E dureros şi e înfricoşător, dar e de înţeles în acelaşi timp.
 
Au trecut europarlamentarele. Au trecut prezidenţialele. De acum, avem liniştea să ne întoarcem privirea către Mizil. Spre viaţa de zi cu zi, care nu mai depinde de Ponta sau de Iohannis. Dacă nu facem nimic, Mizilul moare. Moare cu fiecare generaţie care pleacă la facultate şi nu se mai întoarce. Moare cu fiecare mizilean care alege calea exilului. Aproape toţi aveţi pe cineva drag departe, cineva pe care îl vedeţi de 2 sau 3 ori pe an şi cu care ardeţi de dor să mai vorbiţi la telefon, preţ de câteva secunde.
 
Două sunt direcţiile de acţiune. Prima priveşte chestiunea economică. Economia locală e fragilă. Firmele sunt puţine şi cu forţă financiară redusă, nereuşind să genereze suficiente locuri de muncă. Investitorii din afară lipsesc aproape cu desăvârşire. Fără dezvoltare economică, nu avem locuri de muncă. Fără dezvoltare economică, nu avem plătitori de taxe şi impozite. Fără dezvoltare economică, ne pierdem libertatea şi suntem în permanenţă dependenţi de bani din afară, fie că vorbim de banii pe care mizilenii din străinătate îi trimit celor rămaşi la Mizil, fie că vorbim de banii pe care Consiliul Judeţean îi transferă, când şi când, bugetului local. Statul cu mâna întinsă înseamnă doar supravieţuire şi nimeni n-a prosperat până acum în acest mod. Fără dezvoltare economică, va veni ziua în care nu vom mai avea bani nici pentru şcoli, nici pentru spital, nici pentru festivaluri culturale. Dezvoltarea economică locală este cheia prosperităţii şi trebuie să fie prioritatea absolută a oricărui program de revitalizare a Mizilului.
 
A doua direcţie priveşte participarea noastră la viaţa comunităţii. Cu câteva excepţii punctuale, mizilenii s-au închis în propriile case şi în propriile suflete. Mizilenii nu mai visează. Mizilenii nu mai aşteaptă nimic de la cei din jur. Ideile nu mai circulă, nu mai sunt dezbătute decât, eventual, în grupuri mici şi pe şoptite. Suntem atenţi să nu supărăm prin ceea ce spunem sau prin ceea ce facem. Nu, nu din politeţe, ci din frică.
 
Oameni buni, e viaţa voastră şi e oraşul vostru. Nu mai lasaţi anii să treacă pe lângă noi. Ieşiţi la lumină şi propagaţi-vă ideile. Nu vă fie frică, nimeni nu vi le va fura. Transformaţi-le în afaceri. Luptaţi pentru principii şi valori. Construiţi un oraş care să atragă oamenii, nu să îi alunge.
 
România respiră. Prin prezenţa masivă la vot de duminică, din România sau de departe (indiferent de ce am votat), românii le-au transmis politicienilor că îşi vor ţara înapoi. Că nu mai vor să fie umiliţi, furaţi, minţiţi. Mizilul cât va mai sta deoparte?
 
Ieşind la vot în număr atât de mare, aţi arătat că vă pasă de România şi vă pasă de Mizil. Acum e timpul să trecem la faza următoare: eliberaţi ideile şi ideile vă vor elibera.

Claudiu MINEA
17.11.2014

Un comentariu:

  1. Romania respira . Da. A respirat tot timpul dar respiratia i-a fost innabusita de un partid ai caror membrii au inceput sa creada si au actionat ca fiind pe mosiile mostenite de la parinti . Acesta a fost unul din motivele pentru care s-a strigat ,, Vrem tara inapoi !,, . Anticorpii nu s-ar fi putut crea fara actiunea virusului iar acesta a lucrat indelung in acesti ultimi ani . E o reactie fireasca, organica atunci cind asupra corpului ( in acest caz social ) se actioneaza distructiv . Cum e posibil sa actionezi asupra unui corp distructiv mai ales atunci cind faci parte din el ? Asta dovedeste o dereglare grava care in cazul de fata nu a fost constientizata si a dus la afectul care il traim .
    Am asistat la o prezenta in sediile de votare peste asteptarile oricui . Asta dovedeste ca situatia romanilor batjocoriti la sectiile de vot din straintate nu i-a lasat indiferenti pe cei de acasa . Din nou (ne-)am dovedit ca nu sintem de piatra .
    ESTE NECESARA O ALTA ABORDARE ; LA NIVEL POLITIC , LA NIVEL ECONOMIC , LA NIVEL SOCIAL . Eu am convingerea ca nu gresesc afirmind ca e nevoie de o alta abordare a relatiilor dintre noi , oameni simpli si chiar a relatiei cu propria noastra persoana . ( Imi vine acum in minte imaginea suporterilor de fotbal care creeaza valul acela pe stadion ridicindu-se in picioare . Am fost intotdeauna impresionat cind am vazut asa ceva ).
    Nu reputatia trebuie pusa la bataie ci capacitatea de a crea progres , bunastare , bun simt . Corpul social in ansamblul sau se multumeste cu putin dar nu trebuie blamat pentru asta . Blamat trebuie acela care constata asta ca guvernant si determina curgrea lucrurilor in asa fel incit sa il determine sa se multumeasca cu si mai putin ( pentru ca surplusul sa il acapareze, sub diverse forme , cel care guverneaza ) . Este momentul unui nou inceput . MIZILUL NU TREBUIE LASAT SA MOARA . Si pentru asta , oameni buni , trebuie sa gindim si sa actionam . Fiecare din noi are un vis , o dorinta , o idee care in strafundul inimii noastre ne dorim sa prinda viata , culoare , sa infloreasca si sa rodeasca si fructul ei sa aduca multumire , noua si celor de linga noi . IDEILE CARE NU CIRCULA NU PRODUC NIMIC . E VIATA NOASTRA SI ORASUL NOSTRU . Pe principii sanatoase s-au construit de veacuri si pentru veacuri cele mai trainice lucruri .
    Ne pasa de Mizil si trebuie sa dovedim acest lucru .

    Adrian Popescu

    RăspundețiȘtergere